Raftul cu filme
Mă uitam la pisica tărcată a vecinului de la etajul patru și au început să îmi treacă prin cap tot felul de întrebări existențiale: dacă pisica asta așa zglobie cum e ea nu e decât un cyborg meșteșugit la un soi de imprimantă 3D atât de perfecționată încât să poată reda firele zbârlite ale blănii din coad și ochii ăia verzi de te trec fiori când te uiți la ei?
Dar stai! Cine poate spune sigur că pisica e chiar pisică și nu mama pisicii dintr-o altă dimensiune? Sau nepoata mamei pisicii atunci când pisica era pui? Hmm, sau dacă pisica cu ochii verzi mă vede pe mine ca pe un cyborg tipărit la 3D? Aoleu, chiar, cum pot fi sigur că gândurile mele sunt chiar ale mele și nu mi-a fost implementat un progrămel sau altceva care rulează în capul meu?
Am sărit din somn mai ceva ca Bacovia când a visat că nu a tras podul de la mal, după care s-a trezit și a scris „Lacustră”. Numai că eu nu sunt Bacovia, așa că primul gând mi-a fugit la sote-ul de ciuperci pe care îl mâncasem ceva mai devreme. După o scurtă spaimă nejustificată m-am gândit că nu puteam să cumpăr ciuperci halucinogene ambalate de chinezi și vândute drept champignioane pur și simplu pentru că nu ar fi fost atât de proști încât să le vândă atât de ieftin.
Deci am scos ciupercile de pe listă. Al doilea gând mi-a fugit (aproape mai ceva ca Hussein Bolt) la Xanax cu vodcă. Dar nu obișnuiesc să consum vodcă, deci ieșea și această variantă din calcul. Al treilea gând, nu atâ1t de vioi ca celelalte două, mi-a bătut pe umăr și mi-a amintit discret că adormisem uitându-mă la Westworld, serialul produs de HBO și al cărui season finale tocmai fusese difuzat.
„Westworld” a apărut pe HBO când nu prea se știa ce gen ar trebui să fie următorul serial care să te prindă după ce ai trecut prin „Game of Thrones” sau „Breaking Bad” sau măcar de „House of Cards”. Dar uite că cineva a venit cu o idee bună, acțiunea fiind plasată nu în castelele unei lumi legendare sau la Casa Albă, ci într-un orășel din Vestul Îndepărtat, dar nu îndepărtat în timp, ci în spațiu, sau în timp și spațiu, acțiunea petrecându-se într-un gen de studio SF din viitor.
CITEȘTE ȘI: Ce ne-a adus „Game of Thrones” în primele 7 sezoane
Westworld este un serial science-fiction, western și thriller creat pentru HBO de Jonathan Nolanssi și Lisa Joy. Este bazat pe un film cu același nume produs în 1973, scris de nuvelistul american Michael Crichton și extins în anul 1976 cu sequelul „Futureworld”. Premiera a fost lansată pe 2 octombrie 2016, primul sezon din „Westworld” fiind alcătuit din zece episoade. În noiembrie 2016, HBO a decis să continue showul cu un al doilea sezon, la fel format din zece episoade, care se plănuiește a fi lansat undeva în prima parte a anului 2018.
Debutul seriei pe HBO a adunat din partea telespectatorilor cele mai bune recenzii pentru o premieră înregistrate de la debutul primului episod din „True Detective” în anul 2014. Se pare că Westworld a fost cel mai urmărit prim sezon al unui serial difuzat pe HBO din toate timpurile.
Povestea se desfășoară într-un loc imaginar, desigur, denumit Westworld, un fel de parc imens de distracții pentru bogați și populat de androizi. Accesul în Westoworld este permis numai vizitatorilor dispuși să plătească teancuri întregi de bani, dar care își pot face de cap așa cum vor, fără frică sau rețineri față de androizii gazde. Regulile de bază pentru parc sunt simple: vizitatorii, numiți newcomers, interacționează cu androizii, denumiți hosts, într-o lume care arată ca în era Vestului Sălbatic, acolo unde vizitatorii sunt regi.
Regulile sunt extrem de ușor de înțeles: vizitatorii fac ce vor cu androizii. Absolut orice vor! De la a flirta cu ei, la a vorbi prietenește, la a avea o aventură sau mai mult decat atât, până la a-i împușca, viola, tortura sau omorî după bunul plac. Iar asta pentru că androizii sunt construiți și programați într-un așa fel încât să le inhibe pornirile de a reacționa în vreun fel care să rănească persoanele reale. Ceea ce este intrigant în serial (și în idee) este că roboții habar nu au că sunt roboți. Ba mai mult, ei au, la rândul lor, trăiri, suferă și iubesc tocmai pentru a da mai multă veridicitate „jocului” pentru care oamenii plătesc sume considerabile.
În programul destul de bine conceput inițial încep să se strecoare, nu-i așa, niște buguri și rând pe rând, pe ici pe colo, unora dintre androizi li se fixează anumite memorii (de obicei resetate zilnic), iar de aici începe circul. Nu o să vă povestesc acțiunea pentru că asta va trebui să descoperiți voi, însă ceea ce pot spune e doar că genialitatea scenariului este tocmai ideea că la un moment dat nu mai știi cine-i ce (om sau robot), cui și ce amintiri îi revin și ce acțiuni urmează în consecință.
Ca să nu mai vorbim de faptul că acțiunea începe să fie surprinzător plasată în perioade diferite de timp fără știrea privitorului, și abia în ultima parte a seriei (dacă nu cumva chiar în ultimul episod care are 90 de minute) tot ce știai sau credeai că știi este răsturnat și începi să te gândești că ar trebui să revezi deja serialul ca să înțelegi ce ai văzut în primele episoade, dar cu alți ochi.
În timp ce ultimul episod din serie a închis clar câteva uși, în același timp a deschis multe altele. Ca urmare este un total mister ce va aduce seria a doua a serialului. Ce este clar însă este că Westworld este o călătorie nu numai prin decoruri foarte reușite ale unui Vest Sălbatic science-fiction, ci și printr-un labirint al minții creatorului unui parc de distracții care nu știm exact unde va duce.
Cu atât mai mult cu cât distribuția este una de excepție (să îi amintim aici pe Sir Anthony Hopkins, Ed Harris, Thandie Newton, Evan Rachel Wood, James Marsden și alți actori știuți mai degrabă din cinema decât din seriale), Westworld își merită pe deplin rankul de 9/10 cu care este cotat pe IMDb.
Mai rămâne o singură întrebare: atâta timp cât „imprimarea” 3D e totuși atât de costisitoare (chiar și într-o lume SF din viitor) nu ar fi fost mai ieftin să aducă veverițe reale prin copaci decât să se chinuie să programeze micuțele rozătoare androide? Sau pisicile? Oh, acum apare o a doua întrebare: oare pisicile androide mănâncă șoareci reali? Poate că în sezonul al doilea vom afla mai multe.
Rămâne de văzut!
Scrie un comentariu