Cronică de film românesc: „Marița”, de Cristi Iftime

Debuturile în lungmetraj ale regizorilor români m-au interesat în mod special încă de când am pornit proiectul Raftului cu Filme, platforma pe care redactez și acum această cronică de film, deoarece este interesant de urmărit viziunile pe care le au acești noi regizori care apar în peisajul cinematografiei țării noastre.

Un lucru important, și pe care țin neapărat să-l spun, este că Centrul Național al Cinematografiei susține, de multe ori, aceste debuturi în lungmetraj, iar pelicula lui Cristi Iftime, „Marița”, a fost unul dintre proiectele norocoase care au fost încurajate de CNC.

Primul lucru care m-a bucurat în momentul în care urmăream primul lungmetraj al lui Cristi Iftime a fost imaginea și felul în care a fost filmat. Având în față un road-movie, care de cele mai multe ori aduce o mișcare a imaginii mai accentuată decât în cazul altor tipuri de pelicule, era de așteptat să vedem multe cadre nestabilizate și multă mișcare în imagine.

Însă nu a fost cazul. Rar am văzut în „Marița” secvențe care să nu fie filmate de pe trepied, care să tremure și să dea o aparență de film ieftin.

„Marița” este un film care se pare că a avut norocul unui director de imagine priceput, iar pentru acest fapt țin să-l felicit pe Cristi Iftime. Un al doilea lucru care m-a făcut să apreciez acest film a fost improvizația din unele secvențe. Atât Adrian Titieni, cât și Alexandru Potocean au reușit să continue cu succes unele secvențe în care fie se termina scenariul, fie se întâmpla ceva neprevăzut. Două cazuri pe care am reușit să le observ, și sper să am dreptate, sunt cele de la masa în jurul căreia s-a adunat familia și atunci când ștergătorul mașinii cade de câteva ori ori la rând.

Apreciez că astfel de cadre nu au fost oprite și refăcute pentru că tocmai improvizația dă o autenticitate peliculei. Iar cei doi actori din rolurile principale, Titieni și Potocean, au reușit să se descurce în aceste situații. Nu este ușor să improvizezi în fața camerei și să faci publicul să creadă că exact ceea ce aduci nou în acele momente să fi fost, de fapt, incluse în scenariu.

„Marița” pleacă de la ideea de a aduna cât mai multe secvențe din mașină, iar asta a fost de la început, mai mult ca sigur, o misiune grea tocmai pentru că autovehiculul folosit în lungmetraj este nimic altceva decât o Dacie veche de ani și ani, neîncăpătoare. Asta duce la un grup mic al echipei de filmare care poate sta efectiv în mașină atunci când se filmează anumite scene din interior. A fost cu atât mai greu cu cât la aceste cadre nu s-a folosit o platformă pe care să fie ancorată mașina, așa cum s-a folosit în filmările pentru serialul „Umbre”, de exemplu.

Mă bucur că pot spune că „Marița” este un debut excelent pentru regizorul Cristi Iftime, la fel cum și „Un pas în urma serafimilor” a fost un debut grozav pentru Daniel Sandu. Făcând o paranteză, îmi doresc ca și lungmetrajul Ivanei Mladenovic, „Soldații. Poveste din Ferentari”, să se dovedească a fi un debut bun.

Revenind, spun aceste lucruri despre „Marița” pentru că dă dovadă de o autenticitate de invidiat. Urmărind filmul și, în special, secvențele în mișcare, aveam impresia că mă uit mai degrabă la un material scos dintr-o arhivă decât la momente regizate.

Iar acesta este unul dintre motivele pentru care „Marița” își primește bila albă, că nu se prezintă ca un film de duzină, ca o peliculă jucată prost sau ca un film făcut doar ca să fie. Iar dacă tot vorbim de bile albe, mi-am amintit de peisajele incredibile folosite în background. Să filmezi în Pasul Tihuța, din nordul țării, și într-o comună de lângă Vatra Dornei se dovedește a fi o idee excelentă.

Cadrele filmate iarna în aceste locuri nu pot arăta altfel decât minunat, iar de acest lucru o să te convingi atunci când o să cumperi bilet la cinema pentru a urmări pelicula lui Cristi Iftime.

Într-un final, „Marița” este un film de văzut și o peliculă care intră în topul filmelor românești lansate în anul 2017 în țara noastră, din punctul meu de vedere. Este o plăcere, și va fi și pentru tine, să-l urmărești pe Adrian Titieni în acest nou lungmetraj. Dacă l-ai văzut în „Bacalaureat” sau în scurtmetrajul „Șanțul”, atunci știi că regizorul a făcut o alegere excelentă pentru a-l distribui în „Marița”.

Regizor: Cristi Iftime
Actori: Adrian Titieni, Alexandru Potocean și Victoria Cociaș
Scenariu: Anca Buja și Cristi Iftime
Pagini: IMDb, Cinemagia, Raftul cu Filme
Vizionat la: Cinema Elvira Popescu, București, 28 noiembrie

Lungmetrajul de debut al lui Cristi Iftime intră în cinematografele din țara noastră pe 1 decembrie 2017, iar Raftul cu Filme îți recomandă să cumperi bilet, să mergi să-l urmărești într-o sală de cinema și să susții cinematografia românească.