Raftul cu filme

Recenzie de film: Fixeur (2016)

Fixeur
Imagine via IMDb / Fixeur

Fixeur, apărut în anul 2016, este filmul românesc care îți arată cum se face de fapt jurnalismul în România și până unde poate merge un om de presă pentru a-și atinge scopul de a duce la capăt un subiect pe care îl consideră bun. Pelicula pleacă de la ideea de prezentare a vieții lui Radu, un stagiar la biroul din capitală al AFP, care dorește să devină jurnalist după ce anterior lucrase într-un alt domeniu.

Scenariul scris de Adrian Silișteanu și Claudia Silișteanu și supervizat de Răzvan Rădulescu, a fost inspirat din fapte reale petrecute în anul 2002, pe când scenaristul lucra ca fixer la France Presse. În cadrul avanpremierei de la cinema Elvira Popescu din București, de pe 27 ianuarie, Adrian Silișteanu povestea:

„Când lucram ca și fixer am fost într-o situație asemănătoare. Întâlnirea cu acea fată m-a lăsat cu un gust amar pentru că mi-am dat seama că mă așteptam cumva să nu găsesc acolo o copilă. Și în momentul în care ne-a povestit toate lucrurile abominabile prin care trecuse am avut așa un fel de dilemă morală: ce fac acolo?”.

Scenariul are punctele sale forte și chiar reușește să te țină cu ochii ațintiți spre ecran în anumite momente. Există destul de multe scene în care schimburile de replici și insistențele personajelor te fac să te întrebi dacă și tu ai fi făcut la fel sau te-ai fi oprit și ai fi renunțat la subiect. Din păcate, veriga slabă a scenariului o reprezintă chiar finalul, care ar fi trebuit să fie chiar punctul forte.

Pentru o persoană care urmărește deseori filme de producție românească, lista de actori ai acestui film ar trebui să încânte. Încă de la început îl avem pe Tudor Istodor, care joacă de altfel rolul principal într-o manieră demnă de lăudat. În aventura sa de a realiza un reportaj de clasă i se alătură cei doi reporteri de origine franceză jucați de Nicolas Wanczycki (cameramanul) și Mehdi Nebbou (reporterul). Al doilea personaj principal al filmului, așa cum îmi place să îl numesc, și anume Anca, fata repatriată din Franța, a fost jucat de Diana Spătărescu.

Prietena lui Radu, personajul principal (Tudor Istodor), a fost jucat de Andreea Vasile. Un rol pe care am curajul să îl numesc frumos este jucat de Adrian Titieni, care întruchipează un mai mare de la județ, o persoană la care se ajunge ceva mai greu și care poate deschide uși și face lucrurile să se miște. Titieni reușește să dea o nuanță de culoare filmului, aducând tensiune în scenariu și o seriozitate mai accentuată în ceea ce privește subiectul abordat de regizor.

Fixeur este un film de văzut la cinema. Povestea îți pătrunde în oase, iar de multe ori te pune pe gânduri sau te face să te amuzi de anumite situații. Îți oferă atât de multe trăiri și dă formă sentimentelor pentru a te lăsa brusc în neștire pe final. Minutele de final sunt ca o barieră care îți oprește brusc călătoria lină cu mașina. Producția românească merită urmărită și pentru actorul principal, Tudor Istodor, dar și pentru Adrian Titieni, un actor atât de prezent în producțiile din ultimii ani.

Marius Popa

În ultimii 36 de ani, cel puțin 20 de ani i-am petrecut urmărind o grămadă de filme. Listele mele de titluri de pe IMDb au devenit deja neîncăpătoare, fapt pentru care am pus hotărât piciorul pe frână și m-am apucat de scris. În timpul liber îmi petrec timpul încercând să nu mai apăs butoanele de play de pe Netflix și HBO Max.

Scrie un comentariu