Raftul cu filme
Cine se declară un fan al filmelor de groază, dar nu aștepta să apară Amityville: The Awakening (2017) sau nici măcar nu știa de existența lui, ar trebui să nu mai aibă acces la IMDb timp de o lună. Fanii seriei Amityville așteptau de ceva timp o continuare a seriei și iată că aceasta a apărut într-un final, pelicula având avanpremiera internațională pe 26 iulie. Însă oare a meritat așteptarea?
Cu părere de rău, dar noi credem că nu!
Înainte de a fi un film de groază, Amityville este un thriller. Iar dacă îl privești din acest punct de vedere atunci se poate spune despre el că este în regulă, poate chiar mediocru. Dar dacă dai niște bani și mergi în cinema să-l urmărești ca pe un horror, atunci e foarte probabil să pleci dezamăgit. Trebuie știut că seria Amityville are o istorie lungă, pornită încă din 1979 de regizorul Stuart Rosenberg.
De atunci și până acum au apărut diferite versiuni ale poveștii, diferite scenarii și denumiri ale filmelor. Reprezintă o serie care poate că începe să aibă nevoie de o încheiere și iată că aceasta e posibil să vină chiar în 2017, după „Amityville Terror”, lansat în 2016, și „Amityville Exorcism”, lansat la începutul anului. Filme care au note cel puțin josnice și rușinoase, precum 3,2 pentru primul și 1,5 pentru al doilea.
Se poate spune că Amityville: The Awakening (2017) este un mic diamant care încă nu a prins forma pe care o merită. La început, atmosfera și aspectul acestei pelicule sunt un pic supraevaluate și ai impresia că urmează o acțiune oarecum captivantă și care să te prindă până la final. Nu este o părere total greșită, însă producția nu pare să fie capabilă să te țină atent preț de o oră și 25 de minute.
Directorul de imagine Steven Poster, cunoscut mai ales pentru contribuția adusă peliculei „Donnie Darko” (2001), a reușit să creeze un contrast puternic între evenimentele dure pe care povestea în sine le exprimă și nevinovăția copilărească a celor două fete ale familiei. Noul film Amityville vine în fața ta cu o mulțime de coșmaruri și secvențe scurte care te fac puțin să tresari, iar regizorul Franck Khalfoun reușește să creeze un thriller care o să te facă la un moment dat să te întrebi „ce naiba se petrece?”.
Iar asta pentru că scenariul are câteva probleme, iar povestea nu este redată așa cum ar fi trebuit. Până la urmă este scris de Frank Khalfoun, un cineast al cărui vârf de carieră este reprezentat de mediocrul „P2” lansat acum zece ani. Însă, iar aici se poate considera că am scris cu litere mari, scenariul aduce și o mulțime de twist-uri psihologice și scene ceva mai întunecate. Noul Amityville are, cum ar spune americanul, ceva gore în el, însă marea problemă a acestui lungmetraj este că a fost făcut pentru o audiență PG-13.
Desigur, dacă ar fi fost catalogat drept un R-rated film, ar fi fost foarte probabil ca scenele horror să fi devenit prea violente și să te fi dus puțin în depresie. Dar totuși vorbim de un film care are pretenția de a fi de groază. Ideea de casă bântuită prezentată încă de la început ajută, îți dă speranțe pentru ceea ce urmează să vezi, însă cred că filmul pleacă dintr-un punct bun, iar până spre final nu face decât să coboare și să tot coboare.
Bella Thorne se potrivește rolului de fată nongrată a familiei și își intră bine în rol, iar aspectul de adolescent gotic i se potrivește de minune. Dă o mai mare intensitate poveștii și chiar împinge de la spate ideea de înfruntare a ororilor pe care ajunge să le vadă. Este ceea ce trebuia în rolul principal.
Jennifer Leigh se potrivește și ea în rolul de mamă care trece printr-o criză încă de când fiul ei rămâne paralizat la pat și intră în comă vreme de doi ani. Însă depresia pe care o traversează în film pare să fie uneori trasă de păr și strică puțin atmosfera. Dar aici depinde și din ce punct de vedere vrei să privești acțiunea. Dincolo de asta, mă bucur nespus că în scenariu nu a fost inclus elementul iubirii. Nicio relație nu s-a înfiripat în timpul filmului, niciun sărut, niciun moment intim, iar acesta este un lucru bun pentru simplul fapt că nu te distrage de la poveste.
Trebuie să îi mărturisesc că îmi pare rău că nu am văzut niciunul dintre celelalte producții din seria Amityville, însă mă bucur că am descoperit-o și că m-a introdus într-un univers al unui incident de care nu aveam nici cea mai mică idee. Este interesant de căutat pe Google povestea inițială a crimelor din Amityville pentru a putea înțelege mai bine de unde și până unde a ajuns această serie una atât de lungă.
Primul film din franciză, lansat în 1979 și realizat cu un buget de 4,7 milioane de dolari, a avut încasări totale de 86,4 milioane de dolari. Cel lansat în 2005 a vândut bilete în valoare de 65,2 milioane de dolari, cifre care arată că există un interes major pentru această serie cel puțin în Statele Unite ale Americii.
Noua producție de groază Amityville: The Awakening (2017) este scrisă și regizată de Franck Khalfoun. Din distribuție fac parte, printre alții, Bella Thorne, Cameron Monaghan, Jennifer Jason Leigh, Mckenna Grace, Kennifer Morrison, Thomas Mann, Kurtwood Smith și Taylor Spreitler.
Pelicula este considerată un PG-13, fapt pentru care poate fi vizionată și de minori. Are 85 de minute, iar pe IMDb a primit, până în momentul de față, o medie a notelor de 5,6 după votul a aproape 400 de persoane.
Raftul cu filme acordă lungmetrajului Amityville: The Awakening (2017) nota 5 și îți recomandă să citești și celelalte recenzii de film publicate pe site:
– „Unlocked” (2017). Scenariu bun, dar o regie mediocră
– „Cars 3”. De la agonie la extaz, cu Fulger McQueen
– „Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar” (2017). Va birui Jack Sparrow?
Scrie un comentariu