Când am pornit proiectul blogului Raftul cu Filme (poți citi mai multe despre noi în secțiunea dedicată) ne-am promis că o să discutăm cât de mult se poate despre filmele românești, despre personalitățile de cinema din România, dar și despre producțiile independente care se produc și lansează în țara noastră. Mai mult de atât, mergem destul de des la proiecții independente de film românesc în tot felul de localuri din București și participăm la evenimente desfășurate în marile orașe.
Iar pentru că cititorii și cunoscuții au aflat acest lucru, am început să primim întrebări legate de cele mai bune filme românești create vreodată. Bineînțeles, nu am știut să răspundem la o întrebare atât de complexă pe moment, însă am promis că ne vom documenta și publica un material pe site. Iar acum exact asta facem! Am citit câteva zile tot felul de topuri ale filmelor românești, am aflat că există și cărți publicate pe această temă, însă nu am găsit nicio părere acreditată din partea criticilor de film din România.
Asta până când am dat de un articol publicat de AaRC, un acronim pentru All About Romanian Cinema, exact pe această temă. Cine vrea să îl citească îl găsește aici. Este exact ce căutam noi, un top alcătuit din părerile a 40 de critici de film, însă în care nu se vorbește despre fiecare film în parte. Așa că ne-am permis să venim noi cu completările pentru fiecare peliculă în ideea de a vă ajuta să înțelegeți de ce și-au câștigat locul în acest top oficial.
Top zece cele mai bune filme românești
Bun, acum că știm despre ce stăm de vorbă, hai să trecem la treabă și să vedem care sunt cele mai bune filme românești ale tuturor timpurilor, conform Asociației Criticilor de Film din România. Începem cu filmul de pe locul al zecelea și continuăm până la primele trei locuri, la top trei filme românești.
10. Croaziera (1981)
În regia lui Mircea Daneliuc, filmul românesc Croaziera (1981) ocupă locul al zecelea în viziunea celor 40 de critici de film care au alcătuit acest top cu cele mai bune filme românești. Creat după un scenariu scris de același Mircea Daneliuc, pelicula prezintă povestea unui grup de tineri care au câștigat o croazieră pe Dunăre, de la Calafat la Cernavodă, în urma participării la mai multe concursuri.
La un moment dat, criticul de film și profesorul Călin Căliman aprecia enorm acest film și spunea despre el că „Nici până astăzi nu s-a demonstrat cum a fost posibilă, în epoca anilor 1980, realizarea unui film ca acesta. Croaziera (1981) este unul dintre cele mai importante filme românești din istorie, fiind considerat un vârf de lance într-un deceniu neverosimil”.
Echipa de actori care joacă în acest film memorabil a fost formată din Tora Vasilescu, Mircea Daneliuc, Adriana Schiopu, Petre Nicolae, Florin Tănase, Adi Carauleanu, Constantin Chiriac, Paul Lavric, Constantin Chelba, Mihaela Juvara, Nicolae Albani, Vasile Filipescu, Laurentiu Lazar, Ioan Georgescu, Petrică Nicolae, Maria Gligor, Andrei Peniuc, Augustin Branzas și Ioana Manolescu.
Filmul românesc Croaziera (1981) a câștigat premii la ACIN în anul 1981 și la Costinești, tot în același an. Filmul poate fi urmărit gratis și legal pe canalul de YouTube al proiectului românesc CINEPUB aici.
9. Probă de microfon (1979)
Iată că regizorul Mircea Daneliuc oferă și filmul care ocupă locul al nouălea, peliculă pentru care scrie și scenariul. Luiza și Nelu, personajele principale ale filmului lui Daneliuc, au o relație serioasă la locul de muncă. Într-o zi, cei doi trebuie să facă un reportaj în Gara de Nord unde trebuie să ia interviuri de la mai mulți infractori.
Nelu ajunge să o cunoască pe Ani, una dintre infractoare, pe care ajunge să încerce să o menajeze de la filmare și să stabilească o întâlnire cu ea pentru următoarele zile. Însă ceea ce nu știe Nelu este că Ani este o femeie fără loc de muncă, fără părinți și buletin de Capitală, aflată zi de zi în căutarea de bani pentru a-și întreține fratele care are o dependență gravă de alcool.
„Pentru prima dată în filmul românesc, povestea de dragoste dintre Nelu şi Ani nu poartă niciun mesaj. El n-o determină pe ea să apuce pe drumul drept, ea nu-i este alături când el, reprezentând noul, se luptă cu vechiul şi este nedreptăţit, pentru simplul motiv că nici el, nici ea nu reprezintă nimic, se prezintă doar pe ei înşişi. Morala lor este îndoielnică, dar nu la nivelul marilor concepte, Ani se încurcă cu un inginer din Târgovişte şi îl compromite, Nelu vinde dinţii de aur ai lui taică-su ca să-i facă ei rost de bani”, povestește Cristian Tudor Popescu în lucrarea „Filmul surd în România mută”, publicată în anul 2011.
Echipa de actori care joacă în rolurile principale din Probă de microfon (1979) sunt Gina Patrichi, Tora Vasilescu, Mircea Daneliuc, Medeea Marinescu, Constantin Chelba, Maria Junghetu, Geta Grapa, Vasile Ichim și Adrian Mazarache. Filmările pentru pelicula lui Daneliuc au avut loc între 1 august și 29 septembrie 1979, iar cheltuielile de producție au ajuns până la 2,25 milioane de lei.
8. A fost sau n-a fost? (2006)
Filmul lui Corneliu Porumboiu, lansat în anul 2006, a prins un loc în top zece cele mai bune filme românești ale tuturor timpurilor, ocupând locul al optulea. Pelicula realizată după un scenariu scris de același Porumboiu aduce în atenție povestea aniversării a 16 ani de la Revoluția din decembrie 1989, atunci când proprietarul unei televiziuni locale dintr-un orășel din afara Capitalei realizează o emisiune în direct.
Tema acesteia este denumită „A fost sau n-a fost Revoluție la noi în oraș”, iar invitații aduși în platou sunt un profesor de liceu căruia îi place alcoolul și un bătrân care câștigă bani doar atunci când se costumează în Moș Crăciun și participă la evenimente tematice.
Producătorul de film Andrei Crețulescu spune despre filmul A fost sau n-a fost? (2006) următoarele: „Am făcut şi noi Revoluţie cum am putut! Străinii au perceput filmul lui Porumboiu drept o comedie în timp ce noi ne-am muşcat buzele să nu plângem. A nu se înţelege că verdictul străinilor e stupid, în calitate de comedie, filmul este o mică bijuterie, care în calitate de satiră amară însă, accede uşor, dar ferm spre statutul de capodoperă”.
Echipa de actori a fost formată din Teodor Corban, Mircea Andreescu, Ion Săpdaru, Luminița Gheorghiu, Constantin Dita și Coca Bloos. Filmul lui Corneliu Porumboiu a câștigat o serie de premii, printre care se numără trofee adjudecate la Cannes, Tiff, UCIN, dar și la Copenhaga, Cottbus și Kiev.
7. La Moara cu noroc (1957)
Unul dintre cele mai bune nuvele românești a ajuns, în anul 1957, să devină scenariu de film și să ajute cumva la realizarea peliculei La „Moara cu Noroc” (1957). La această capodoperă cinematografică a contribuit decisiv regizorul Victor Iliu, care a lucrat îndeaproape la scenariu cu Alexandru Struţeanu și Titus Popovici. Acțiunea se petrece în anii 1870 la un han izolat din împrejurimile Aradului.
Regizorul Victor Iliu vorbește despre pelicula sa atât de frumos încât ai impresia că faci parte din film când îi citești declarațiile: „Când am realizat filmul La „Moara cu Noroc” (1957) s-a vorbit despre o influență a westernului, acest gen cinematografic atât de intim legat de tradițiile culturale și istoria poporului american. Toate existau în nuvela pe care Slavici a scris-o cu mult înainte de afirmarea westernului, în spiritul unui realism critic evoluat”.
„Filmul La „Moara cu Noroc” (1957) rămâne un important punct de reper în istoria cinematografului românesc din cel puţin două motive. Întâi datorită unui progres profesional cert (progres vizibil atât în ceea ce priveşte scenariul, imaginea, coloana sonoră, interpretarea actoricească). Apoi printr-o conştiinţă sporită a specificităţii cinematografice. Apariţia unui asemenea film în 1957 dobândeşte semnificaţia unei revoluţii de limbaj cinematografic, modificând sensibil fizionomia filmului naţional”, afirmă criticul Călin Căliman în Almanahul Enciclopedic Contemporanul în anul 1985.
Filmul a fost proiectat la Cannes în anul 1957, iar în rolurile principale joacă actorii Ioana Bulcă, Constantin Codrescu, Colea Răutu, Geo Barton și Aurel Cioranu.
6. Nunta de piatră (1971)
Filmul Nunta de piatră (1971) este o capodoperă regizată de Dan Piţa și Mircea Veroiu după un scenariu scris chiar de ei. Pelicula este realizată în două părți, Feleaga și La o nuntă. Prima parte, regizată de Mircea Veroiu, spune povestea unei bătrâne care a cărat o viață minereu aurifer pentru a avea cu ce să își îngroape persoanele dragi. Cea de-a doua parte, regizată de Dan Pița, urmărește povestea unei iubiri pasionate.
„Mediu-metrajul Fefeleaga surprinde prin sobrietate, prin esențializare. Deși conține elemente de suprarealism, Mircea Veroiu ne propune aici un realism simbolic, poetic, de dimensiuni mitice și sugestii biblice. Un film sobru, expresiv, demonstrând capacitatea de esențializare și deschidere spre universalitate cu respectarea culorii locale”, spune criticul de film Mircea Dumitrescu.
Echipa de actori care au jucat în acest film este formată din Leopoldina Bălănuță, Nina Domiga, Mircea Diaconu, Radu Boruzescu, Eliza Petrăchescu, Elisabeta Jar și Adrian Georgescu. Filmările s-au desfășurat în perioada iulie – septembrie 1970 în zona Roșiei Montane, iar cheltuielile de producție au ajuns până aproape de 3 milioane lei.
5. Secvențe (1982)
Regizat și scris de Alexandru Tatos, filmul românesc Secvențe (1982) prinde locul al cincilea în top zece cele mai bune filme românești din toate timpurile. Realizat în trei părți, filmul aduce în atenția pasionaților de cinematografie povestea realizării unui film, denumit Fericirea. Primul episod este denumit „Telefonul”, urmat de episodul „Prospecție”. Filmul este încheiat de episodul „Patru palme”.
„Structura interesantă şi autoportretizarea la care se supune regizorul cred că fac din Secvenţe unul dintre cele mai îndrăzneţe filme de dinainte de 1989. Secvenţa antologică cu figuranţii care trăiesc o dramă mai intensă decât actorii principali spune mult despre optica prin care Tatos reuşea să povestească despre oameni simpli și comuni. Din alt punct de vedere, cred că este unul dintre puţinele filme româneşti de dinainte de 1989 în care dialogul era bine scris, e credibil”, spune Marian Crişan în Dilema Veche.
Echipa de actori care au jucat în acest film este formată din Geo Barton, Ion Vâlcu, Emilia Dobrin, Dragoş Pâslaru, Mircea Diaconu, Lupu Buznea și Constantin Drăgănescu. La început, în 1981, filmul a fost conceput ca un scurtmetraj, însă în 1982 a fost trecut la rangul de lungmetraj și a căpătat titlul de Secvențe (1982).
4. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007)
Poate unul dintre cele mai cunoscute filme românești din toate timpurile, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) este regizat și scris de Cristian Mungiu. Scenariul prezintă povestea Otiliei și Găbiței, care împart aceeași cameră dintr-un cămin studențesc. Sunt colege la universitatea dintr-un oraș din România în timpul ultimilor ani ai regimului comunist. Otilia închiriază o cameră într-un hotel ieftin, undeva pe după-masă, acolo unde se vor întâlni cu un domn care va realiza o operație de avort.
Filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) face parte dintr-un proiect mai mare, intitulat „Amintiri din Epoca de Aur”, o istorie subiectivă a comunismului în România spusă prin intermediul legendelor urbane. Țelul proiectului este acela de a vorbi despre această perioadă fără referiri directe la comunism, ci doar prin diferite povești concentrate pe opțiuni personale într-un timp al întâmplărilor nefericite pe care lumea trebuia să le trăiască de parcă ar fi fost firești.
„Latura educativă contează enorm pentru mine. Mi-a luat foarte mult să înțeleg ce nu înțelegeam atunci: ne ajutam prietenele să scape de chestia asta fără a fi prinse, ignorând totuși latura morală a acestor lucruri. Când am devenit părinte, am vrut să vorbesc cu mijloacele cinemaului despre asta. Tovarășii, activiștii, partidul lipsesc din film pentru că am încercat să evit clișeele filmelor despre comunism. Nu e nici măcar un film despre avort. Dar implicit este despre foarte multe lucruri”, spune Cristian Mungiu.
Din echipa de actori care joacă în film fac parte Laura Vasiliu, Anamaria Marinca, Vlad Ivanov, Luminița Gheorghiu, Alexandru Potocean, Madalina Ghitescu, Tania Popa, Doru Ana și Ion Săpdaru. Filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) a fost produs de Mobra Film, Saga Film Production și CNC.
3. Moartea domnului Lăzărescu (2004)
Regizat de Cristi Puiu și realizat după un scenariu scris de Răzvan Rădulescu, filmul Moartea Domnului Lăzărescu (2004) spune povestea unui pensionar fără familie și împătimit al consumului de alcool, care se îmbolnăvește în seara în care pe DN1 are loc un grav accident rutier. Domnul Lăzărescu acuză grețuri și dureri de cap puternice, iar vecinii cheamă ambulanța. Salvarea ajunge după o lungă așteptare și îl poartă pe pacient de la un spital la altul.
Starea domului Lăzărescu se înrăutățește de la o oră la alta, iar spitalele devin din ce în ce mai aglomerate din cauza victimelor accidentului rutier, medicii fiind extrem de ocupați. Singura persoană care se îngrijește de domnul Lăzărescu este asistenta de serviciu de pe ambulanță.
„Filmul ăsta vorbeşte despre mine, despre frica mea de moarte, despre frica mea de separare. Trăiesc un coşmar numai la gândul că mă voi despărţi într-o zi de oamenii pe care îi iubesc, de oamenii la care ţin. Moartea domnului Lăzărescu mai vorbeşte despre faptul că momentul plecării din lumea asta îl prinde nepregătit. Nu pregătit cum era mamaia, Dumnezeu s-o ierte, care avea tot pentru înmormântare, şi haine şi vase şi linguri de lemn. Ci pregătit sufleteşte cu ceva care poate că seamănă a resemnare mioritică”, spune Cristi Puiu despre filmul.
Din echipa de actori care apar în filmul lui Cristi Puiu fac parte Ioan Fiscuteanu, Luminiţa Gheorghiu, Monica Bârlădeanu, Dragoș Bucur, Mimi Brănescu, Florin Zamfirescu, Șerban Pavlu, Bogdan Dumitrache și Clara Vodă.
2. Pădurea spânzuraţilor (1964)
Filmul Pădurea spânzuraților (1964) face parte din top zece cele mai bune filme românești și ocupă locul al doilea în acest clasament realizat de 40 de critici de film. Regizat de Liviu Ciulei și realizat după un scenariu adaptat de Titus Popovici după romanul lui Liviu Rebreanu, filmul spune povestea lui Apostol Bologa, un tânăr însuflețit de aventuri romantice, care se înrolează voluntar pe front pentru a-i dovedi dragostea logodnicei sale, Marta.
Pe frontul din Galiția, în timpul Primului Râzboi Mondial, se acoperă de bravură, fiind decorat și avansat la gradul de locotenent. Este cooptat de Curtea Marțială, unde ajunge să îl condamna cu toată convingerea la moarte prin spânzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda.
Pădurea spânzuraților (1964) a fost filmat în perioada 14 ianuarie – 31 mai 1964 la Purcăreni, Feldioara, Hoghiz, Araci, Prejmer, Rotbav (județul Brașov), Bonțida, Turda (județul Cluj), București, dar și la Buftea. A durat 61 de zile pentru organizare și repetiții cu actorii, 120 de zile pentru filmările pe platou, 135 de zile pentru filmările în natură, dar și 70 de zile pentru montaj. Cheltuielile de producție au ajuns până la 10,5 milioane de lei.
Din echipa de actori au făcut parte Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ştefan Ciobotăraşu, Toma Caragiu, Anna Szeles, Marga Barbu, Ion Caramitru, Gheorghe Cozorici și Gina Patrichi.
1. Reconstituirea (1968)
Regizat de Lucian Pintilie și scris de Horia Pătraşcu, filmul aduce în atenție un incident banal care are să devină un film educativ. Doi tineri sunt obligaţi să repete în acelaşi loc o bătaie pe care, beţi fiind, o provocaseră cu câteva zile în urmă. Echipa anchetatorului care reconstituie cazul este însoţită de un cineamator zelos. Violenţa impusă se încheie cu moartea tragică a unuia dintre tineri.
„Reconstituirea rămâne în același timp un martor important al epocii în care a fost făcută. Și iată de ce! Dacă vreodată comunismul va încerca, la noi, să-și pretindă o anume pozitivitate istorică, va lua fără îndoială ca etalon anul 1968, momentul maximei lui liberalizări politice și sociale. E de ajuns însă să vedem filmul reprezentând tocmai acel moment pentru a ne convinge de derizoriul unei asemenea ambiții. Istoria are nevoie de artă pentru a-și proba adevărul, tot așa cum arta are nevoie de istorie pentru a-și manifesta sensul plenar”, spune Dan Stoica în Noul Cinema.
Echipa de actori care apar în filmul Reconstituirea (1968) este formată din Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiță, Ileana Popovici, Ernest Maftei, Emil Botta, Stefan Moisescu, Ion Radulescu și Nicolae Wolcz.
Ce alte filme românești ai include în top?
Noi am vorbit doar despre zece filme românești care au intrat în top zece cele mai bune filme românești din toate timpurile, un clasament realizat după ce 40 de critici de film și-au exprimat opinia la cererea Asociației Criticilor de Film din România. Dacă ar fi să realizezi acest top care ar fi filmele pe care le-ai alege?
„Moromeții”, nu pot să cred că nu este în top. La fel și „Ion”. În ambele filme actorii sunt fenomenali, regizările sunt perfecte, lumină, de sunet nu mai vorbim în condițiile în care filmele românești din ziua de azi au cel mai prost sunet din lume, dicția actorilor este inexistentă, sunetul ambiental acoperă actorii în asemenea hal încât ne-ar trebui subtitrare în limba română ca să nu dăm televizoarele la maxim. Dacă este ceva dezastruos în cinematografia românească, este vorba de sunet și de dicția actorilor, iar regizorii ar trebui să înțeleagă asta.
Terminați cu șoptitul! Dacă puneți un actor să șoptească, asta nu îl face mai profund, mai credibil și îi face jocul mai puțin teatral. Spuneți-mi un singur film american în care se șoptește și în care nu se înțelege perfect ce se zice. Din filmele străine poți să le înveți limba perfect. În filmele românești nu înțelegem nici noi, românii, ce se spune. Domnilor regizori, dacă dumneavoastră știți textul asta nu înseamnă că spectatorii înțeleg ce mormăie actorii printre dinți. A da, actorii români vorbesc printre dinți!
Este un film românesc cu o familie care face o pomenire acasă (nu îmi amintesc acum numele), într-un apartament de bloc. Pe lângă faptul că este un film extrem de slab și prost regizat, jumătate dintre replici nu se înțeleg. Este un film slab pentru că nu înțelegi ce se întâmplă. Niște actori se plimbă dintr-o cameră în alta și vorbesc Dumnezeu știe ce, că jumătate din replici nu se înțeleg. Ar fi multe de spus despre sunet, dar mă întreb: lor, celor care fac filme, producători, regizori, nu le spune nimeni adevărul în față?! Dacă sunteți critici atunci criticați, nu lăudați!
„Moromeții” este numărul 1 pentru singurul motiv și anume că totul pare atât de real încât ai impresia că retrăiești acele vremuri.
Absolut toate filmele lui Sergiu Nicolaescu și cam toate filmele de dinainte de anul 1989 pentru că cele de după sunt, majoritatea, jalnice! Din păcate!
Un alt film românesc foarte bun este și „Scurtcircuit”.
Unde sunt filmele „Mihai Viteazul” și „Actorul și sălbaticii”?