Raftul cu filme
Am avut ocazia, acum o zi, să văd „Soldații. Poveste din Ferentari”, una dintre producțiile românești pe care o așteptam de câteva luni bune și de la care am avut așteptări ridicate mai ales după ce am citit cartea lui Adrian Șchiop după care a fost adaptat scenariul. În regia Ivanei Mladenovic, pelicula s-a dovedit a fi grozavă în ceea ce privește distribuția, iar aici mă refer în special la (recentul) actor Vasile Pavel Digudai, care a reușit un rol, cred eu, peste așteptările multora, cu toate că pregătirea sa în zona de cinema și actorie este inexistentă.
Dacă scenariul nu ar fi omis anumite elemente și detalii prezente în carte, care au reușit să dea o nuanță de originalitate cum nu am mai descoperit de ceva vreme în literatura românească recentă, Alberto (jucat de Vasile Pavel Digudai) s-ar fi dovedit un rol și mai bun decât este deja. Tot la capitolul distribuție trebuie amintit și rolul făcut de Adrian Șchiop, cel care este atât scriitorul cărții după care a fost adaptat filmul și al scenariului, dar și unul dintre actorii principali, care nu reușește, din păcate, să confirme decât în prea puține secvențe.
În majoritatea timpului am avut impresia că Adrian Șchiop nici măcar nu își dorea să fie în fața camerei, lucru care mi s-a confirmat în cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri desfășurată imediat după proiecție. Citindu-i cartea, mi-l imaginam a fi o persoană cu un puternic caracter, cu dorință de a ieși din tipare și cu un avânt incredibil în ceea ce-l privește ca persoană.
Acesta este sentimentul pe care mi l-a lăsat în timp ce îi lecturam romanul. Însă Adrian Șchiop a dovedit în film că este o persoană introvertită, lucru recunoscut de altfel la sesiunea de Q&A, iar asta nu l-a ajutat să facă un rol atât de bun pe cât mi-aș fi dorit să urmăresc, mai ales într-o producție de tip LGBT.
Trebuie, însă, observat și apreciat curajul de care a dat dovadă atunci când a acceptat, într-un final, să fie parte din distribuție și să joace unul dintre rolurile principale și unul dintre rolurile care ghidează pelicula către o anumită direcție. Ah, încă un lucru, țin să menționez că mă bucur nespus că Vasile Pavel Digudai, bodyguard la un club din Ploiești, cu origini rome, a reușit să ia rolul și să transforme această producție în terenul său de joacă, pentru că exact asta a făcut.
Felul său de a fi este atât de autentic și de plăcut văzului încât mi-aș fi dorit ca filmul să fie mai lung doar pentru a-i urmări mai mult personajul; însă asta ar fi însemnat să fiu egoist, să mă gândesc doar la mine și nu și la ceilalți oameni care se aflau în sală la proiecție, persoane care, aparent, au găsit debutul în lungmetraj al Ivanei Mladenovic oarecum amuzant. La început, o parte din spectatorii prezenți mi-au impus un sentiment de rușine pentru că urmăream o peliculă despre homosexualitate, manele și Ferentari, trei lucruri atât de detestate de o societate care încă nu a reușit să își găsească identitatea.
Pe parcurs însă scenariul m-a prins și m-a împins de la spate să ignor sala și să mă concentrez pe ecran, să mă bucur de una dintre cele mai curajoase producții românești pe care am avut ocazia să le urmăresc în cei aproape doi ani în care cinemaul și-a făcut loc în viața mea.
În drum spre casă, fiind în RATB, am realizat că încă există o majoritate care nu tolerează sau care nu reușește să înțeleagă filmele LGBT. Iar dacă combini asta cu manelele, care vrem, nu vrem se dovedesc a fi unul dintre cele mai ascultate genuri muzicale din țara noastră, obții o combinație ușor de digerat de către un public blocat încă în strânsoarea filmelor americane cu eroi.
Așa mi-am explicat mie însumi cum se face că o parte din publicul din sală a încercat să găsească ceva amuzant în poveste și în interpretarea celor de pe ecran pentru a se putea bucura de cele 119 minute de film.
Făcând o comparație între romanul lui Adrian Șchiop și pelicula regizată de Ivana Mladenovic, mă declar în favoarea cărții din simplul motiv că am savurat-o cap-coadă în mai puțin de două zile, în timp ce lungmetrajul m-a surprins prin curajul subiectului și jocul actoricesc al lui Vasile Pavel Digudai.
„Soldații. Poveste din Ferentari” este primul film care îmi confirmă că anul 2018 va fi unul grozav pentru cinematografia românească. Cartea lui Adrian Șchiop se găsește la Cărturești sau pe eMAG la prețul de 30 de lei, iar lungmetrajul intră în cinematografele din țara noastră începând cu 2 februarie 2018.
Citește mai multe recenzii de filme pe Raftul cu Filme. Urmărește, în același timp, pagina noastră de Facebook, canalul de YouTube și contul de Instagram.
Octavian Petrescu
Scrie un comentariu