Am fost la Clubul Țăranului să vedem filmul românesc Despre oameni și melci (2012)

Clubul Țăranului, Despre oameni și melci (2012)

Contrar anilor trecuți, în 2017 am ales să serbez un pic mai diferit ziua de 1 mai și să iau parte la proiecția filmului Despre oameni și melci (2012), la invitația unui prieten. Am acceptat-o cu drag, fapt pentru care am ajuns la Clubul Țăranului, localizat în incinta Muzeului Țăranului Român, pe Șoseaua Kiseleff, doar că undeva în spate. Mai exact pe strada Monetăriei, colț cu strada Ion Mihalache.

Clubul Țăranului e un local ca oricare altul, doar că-l diferențiază evenimentele organizate acolo. Noi am fost la proiecția filmului românesc Despre oameni și melci (2012), regizat de Tudor Giurgiu. Alții merg acolo să vadă spectacole nonverbale, lansări de albume muzicale, piese de teatru și concerte ale unor trupe mișto, dar de care s-ar putea să nu fi auzit. Iar alții merg acolo să ia o masă liniștită în oraș sau să bea o limonadă și să fumeze liniștiți niște țigări.

Clubul Țăranului, Despre oameni și melci (2012)
imagine de Raftul cu Filme

Oricum ar fi și orice ar alege oamenii, Clubul Țăranului este locul potrivit pentru astfel de evenimente. Fiindcă nu am mai mers vreodată în acest local, înainte să ajung la proiecția de film mi-am creat în minte o serie de așteptări, care cumva s-au spulberat când am ajuns la fața locului. În primul rând, mă așteptam să fie un loc unde să simți cum cultura îți apasă pe umeri. Așa să fie? Îți spun eu că nu! Personal mi s-a părut un loc mai libertin ca multe alte localuri din Centrul Vechi.

În al doilea rând, mă așteptam să întâlnesc un număr foarte mare de persoane trecute de prima vârstă, lucru care ajunsese să nu mi se confirme absolut deloc. Pe terasa din curtea muzeului luau masa tineri la 30 de ani îmbrăcați la costum alături de partenere. La o altă masă patru domnișoare se întrețineau cu cafea și voie bună, la o alta un grup de prieteni păreau să se simtă chiar bine. E un local de la care nu mă așteptam să aibă peste 12.000 de likeuri pe pagina de Facebook și peste 14.000 de check-in-uri date.

Clubul Țăranului, Despre oameni și melci (2012)
imagine de Raftul cu Filme

Iar în al treilea rând, mă așteptam ca la proiecția aceasta de film să nu vină prea multă lume. Lucru care, la fel ca celelalte două, mi-a fost infirmat lejer. Cu toate că pe pagina proiecției de la Clubul Țăranului confirmaseră prezența puțin peste 80 de persoane, în sală pot spune că au fost undeva la 100 de oameni care au urmărit filmul de la un capăt la altul.

Organizarea proiecției de film

Per total, nu putem spune că avem ceva de care să ne plângem, cu toate că ora de începere a proiecției fusese anunțată ca fiind la 20:00, iar filmul a pornit la 20:30, cu mențiunea că se mai așteaptă să se întunece pentru a avea o experiență mai plăcută în timpul peliculei lui Tudor Giurgiu. Dincolo de asta, totul a fost în regulă. În sala de proiecție ni s-a permis consumul de băuturi de la bar, fapt pentru care am savurat două Ciuc Radler în timpul celor 93 de minute de film.

Clubul Țăranului, Despre oameni și melci (2012)
imagine de Raftul cu Filme

În jumătatea de oră de așteptare au fost difuzate două scurtmetraje românești de pe Cinepub, ocazie cu care am revăzut Superman, Spiderman or Batman (2011), în regia lui Tudor Giurgiu, dar și Șanțul (2012), în regia aceluiași Tudor Giurgiu. Două scurtmetraje bune și cu actori cunoscuți. I-am revăzut cu drag pe Adrian Titieni și Sergiu Costache, pe Zsolt Bogdan și Ovidiu Crișan, actori care îmi sunt dragi.

Cum a fost Despre oameni și melci (2012)

Comedia lui Tudor Giurgiu era unul dintre filmele românești pe care voiam să le văd de ceva timp. Pe IMDb.com o aveam adăugată în watchlist de câțiva ani, însă nu am avut niciodată ocazia să o vizionez. Iar acum pot spune că sunt fericit că am bifat, într-un final, Despre oameni și melci (2012). Cu un scenariu scris de Ionuț Teianu, cel care a scris și povestea pentru documentarul Afacerea Tănase (2013), a ieșit o comedie savuroasă pe care pot spune că am gustat-o din plin.

Dincolo de reperele temporale, filmul fiind plasat pe vremea când fabrica ARO încă funcționa, avem parte de scene relativ bune! Sunt cadre care te fac să nu mai vorbești deloc în timpul filmului, sunt secvențe care pur și simplu te provoacă să spui ceva, orice, dar și cadre care pur și simplu sunt de o ironie grozavă. Iar ceea ce mă bucură cel mai mult este că nu acțiunea filmului în sine impresionează, ci trăirea personajelor, care joacă admirabil.

Clubul Țăranului, Despre oameni și melci (2012)
imagine de Raftul cu Filme

Un lucru pe care îl tot regret de ceva timp este problema cadrelor prea lungi, care pur și simplu strică bunul mers al simțirii trăirilor transmise de scenariul notabil. Norocul face ca secvențele să fie calitative, iar Tudor Giurgiu se vede că a știut cum să manipuleze majoritatea filmului pentru a dărui publicului o peliculă bună, care a ajuns să fie notată cu un frumos 7,3 pe IMDb. Cele trei premii câștigate de Despre oameni și melci (2012) la Varșovia și Mediaș arată că ne aflăm față în față cu o producție care merită vizionată.

Filmul lui Mungiu e un fel de The Full Monty (1997), doar că balcanic și cumva la fel de bun. Scena de final este de o ironie bine gândită, pe care personal am apreciat-o. Faptul că sala a râs copios la mai toate scenele care trebuiau să provoace zâmbete îmi arată că pelicula își îndeplinește scopul, în mare parte.

Dincolo de criticile care îl scot ca fiind un film îngropat în mediocritate, zic că ar fi în regulă să vedem părțile bune și să nu ne întindem la a fi atât de duri și critici cu filmele care au rolul de a ne face să ne simțim bine.

Pe viitor

La finalul proiecției, o doamnă de la Clubul Țăranului a menționat că datorită numărului mare de persoane care au luat parte la difuzarea filmului Despre oameni și melci (2012) serile de film se vor ține și de acum încolo. Fapt pentru care în weekend-ul următor ne putem aștepta la o proiecție a unei alte pelicule românești la care puteți lua parte.

Iar cu puțin noroc poate că ne și intersectăm pe acolo!

Scrie un comentariu